Bine ai vent!
Am vorbit ultima dată despre deficiența de ritm și fluență – bâlbâiala, greșeli comune și abordarea corectă, noțiuni teoretice.
Astazi vreau să vă povestesc despre un caz pe care l-am avut cu mult timp în urmă, pentru a putea particulariza putin și a avea un exemplu cuncret.
Vom vorbi despre R., un băiețel tipic, ineligent și amuzant ce mergea la grădiniță de masă, conform vârstei.
Noi ne-am întâlnit pentru a corecta câteva sunete greșit pronunțate (dislalie).
Corectarea sunetelor mergea bine însă după aproximativ 8-9 luni de terapie, mama lui R îmi spune că l-a observat că se bâlbâie (repetă anumite silabe/cuvinte). Că nu o face tot timpul, însă o face…
Acum am să vă spun, pe scurt, abodarea mea și rezultatele avute.
După ce am încercat să-l pun pe R. în cât mai multe situații și cu toți membrii familiei și nu numai, l-am însoțit în locurile în care mergea ziua (grădiniță, parc…etc), mi-am dat seama care era cauza bâlbâielii.
Cauza era emoțională.
R. iși dorea foarte mult prezenț și atenția tatălui său. Acesta fiind un om foarte ocupat, avea destul de puțin timp pe care să-l dedice copiilor.
A. (fetita cea mare) era mulțumită de timpul petrecut cu tatăl însă R. își dorea mai mult timp de joc și de povești.
R vroia să facă cât mai multe lucruri cu tati și se emoționa, se grabea, ….
Cred că ai ghicit, tatăl era singura persoana cu care copilul se bâlbâia!
Între timp, în cadrul terapiei s-au introdus jocuri de respirație, dezvoltare emoțională și creșterea încrederii de sine.
I-am recomandat tatălui să-l anunțe pe R. când vor fi împreună, cât timp și ce vor face. În acest fel acesta va ști exact cât timp se poate bucura de jocurile cu tati fara să se grabească și să fie emoționat.
Fiind consecvenți și având o bună colaborare cu părinții, bâlbâiala lui R. s-a diminuat incet-incet până când a dispărut de tot.
Acesta este doar un exemplu.
Această problemă de vorbire se abordează diferit în comparație cu celelalte și odată instalată dacă nu este tratată, poate să rămână pentru tot restul vieții.
